 |
...vorbe de șerb... Muzica prostosferelor
|
|
|
După modelul gravitației, cea mai slabă forță cosmică, dar și cea mai tenace, prostia a organizat cosmosul în galaxii, nebuloase, nori și găuri negre. Uneori suprapunându-și voluptuos și vicios meridianele peste cele ale puterii. Sau ale oligarhiei intelectuale. Cum s-ar spune, peste animus și anima. Substituindu-se realității. E știut că educația de mai multe mandate politice te poate duce mai aproape de miezul de foc al prostocrației, în cel mai dens substrat al prostosferei. Tot acolo ajungi, dacă-ți injectezi spirtul vremii, traficat pe canalele de informație, direct în centrul gândirii sau imaginației. Aspiranți la putere, pitici harnici și voinici, cultivați cu multă risipă de îngrășăminte prin pepinierele partidelor sau prin coclauri universitare, proaspăt spălați la creieri, grăbiți-vă să prindeți un loc confortabil: convoaiele către prostosferă circulă non-stop, zi și noapte, strivind credincioșii sau simplii curioși cu senilele, ca uriașele procesiuni!
Unul dintre condimentele cele mai înțepătoare: siguranța de sine. Încrederea nețărmurită. Lumea fără întrebări. E greu de conceput, nu? o lume fără întrebări. E un fel de a spune că am descoperit o lume din care am evacuat răul. O lume perfectă. Stricată poate doar de prezența celorlalți, a celor care nu sunt de-ai tăi, a celor de dincolo de pragul înțelegerii. Răul sunt ceilalți. De dincolo de cordonul sanitar. Căci, din fericire, prostosfera este exclusivistă și ține la puritatea ideologică. Te va evacua de îndată ce va simți că-i pui la îndoială valorile. Astfel că trebuie să treci prin școli serioase în care să înveți să stai drepți în fața autorității. Creierul la control. Despăturește-l. Deparazitează-l.
Pentru ceilalți, refugiați în munți sau în profunzimea cosmică: închideți televizorul, gazetele. Evitați realitatea mediată și mediatică. Oamenii au devenit anume captivii caselor, ținuți în arest la domiciu de telenovele și jurnale politice. Ni s-a spus că o imagine e mai importantă decât o mie de cuvinte, că gusturile nu se discută, că libertatea trebuie mediată de voința statului, că suntem martori ai unui proces extins de reforme, că suntem importanți câtă vreme nu vorbim. Ni s-a spus că e fundamental ce gândește nu știu ce broscoi politic sau ce publică nu știu ce meduză plutind diafan în prostosferă. Că e esențial să aflăm ce gânduri răsclocite se revarsă din clisa filosofală pe care patinează nu știu care intelectual cu căpăstru înflorat și spinarea învinețită de bice de mătase.
Sunteți puși la punct de generația intelectuală a wikipidioților. Indiferent de liga în care jucați, de pricepere, experiență, educație, independență sau puritate intelectuală, sunteți executați din două clicuri de calculator, cu două citate smulse din cutia digitală a Pandorei. Anii de căutări intelectuale, de curiozitate, de greșeli și mirări, de eșecuri și alunecări în gol sunt nimic față de prostosfera internauților. Față de misterele și profunzimea lui Dan Brown, de suficiența și împăcarea agresivă cu propria mizeria a Bisericii, de analfabetismul formatorilor și deformatorilor de opinie. Sunt zero față de cinismul binefăcătorilor neamului și de tot ce decurge din nesimțirea, nepăsarea, prostia condimentată de mistificări cu ștaif.
Prostia își poartă ca un coif de aur, rece, mort-propriul creier. Să nu spun propria ființă. Prostia se grăbește să-și implanteze excelența, perfecțiunea. Oamenii nu mai au timp de greșeli, ezitări, învârteli în jurul cozii și experimentări. Experiența, sentimentele, iubirea, ura, chiar și greața trebuie scurtcircuitate. Doar pentru ce s-au inventat pastilele!? Pentru ce ne-au inundat cărțile motivaționale, liftingul facial, implanturirile mamare, cursurile de management al propriei ființe, religia autoperfecționării, cursurile de sex total, filosofia lui cum să vă plac în 10 minute, cum să conduc o conversație fără să supăr pe nimeni, cum să-mi fac loc în panelul de conducere fără efort... Pe scurt: filosofia pentru prostuți, engleza în 15 minute, istoria Romei în 20 de pagini ilustrate, cum să ne educăm sentimentele pentru a iubi mai bine...
Când stăpânii prostosferei au decis să înghită mizeria, în loc s-o evacueze, au dat dovadă că au în loc de creier, un vas de porțelan. Problema e că vasul de porțelan evacuează mizeria în stradă. Instituțiile puterii pretind că s-au vindecat de trecut. Un fel de a spune că l-au uitat, dacă asta poate fi numită vindecare. Dar oamenii care trec pe stradă ce vină au? Sunt nevoiți să-și suflece izmene, să meargă pe vârfuri. Așa e, proștii nu au întrebări. Își păstrează fața întinsă.
De-ar fi doar proștii, poate că s-ar putea trăi. La urma urmei, poți duce în cârcă și poftele prostosferei, pretențiile ei, inteligența ei de ciocănitoare hoață, gata să ridice altare pentru orice sclipici găsit în cale. Suficient să o ignori și să eviți forța ei gravitațională. Însă în urma (sau în umbra) proștilor gălăgioși, gata să ne epateze cu puterea și cultura lor de-a gata, se află haita discretă a celor care umflă prostosfera, o medaliază, o subvenționează și o pun pe orbită. Artizanii cosmosului de plastic. Al galaxiilor de proști. Sunt cei care profită de pe urma amneziei și prostiei subsidiare, sunt mistificatorii, cei pentru care viitorul e clar, doar trecutul este incert. Sunt cei care așază proștii pe orbită, care meditează la propria eternitate, cei care ne îngroapă sub un firmament de plastic, acolo unde se aude nonstop, ca de la buticul din spatele blocului, muzica prostosferelor. Maneaua sferelor. SORIN ȘERB
soriniserb@gmail.com
|
|
 |
ASCULTĂ Nord Est FM LIVE !
